Totul a inceput intr-o zi de iarna. Prietena mea se despartise de mine recent, iar eu eram terminat, eram in acel stadiu in care viata nu mai avea niciun sens. Era weekend, iar eu am zis sa ies putin, mi-am sunat amica si mi-a spus sa mergem intr-un club din Centrul Vechi, am acceptat oferta ei pentru ca si asa nu era nimic care putea sa ma faca sa ma simt mai bine.
Ajuns acolo mi-am cumparat o bere sa imi pot ineca suferita in alcool si sa incerc sa uit. Clubul era plin, atatea fete frumoase, dar din toate am zarit o fata care parea diferita de toate cele. Eu am o fire foarte timida, deci nu am avut curajul sa ma duc sa-i vorbesc. Amica mea a vazut imediat ca ma uit la ea si ca brusc m-am luminat la fata si a fugit repede la ea sa o cheme sa facem cunostinta. Atunci a fost momentul in care am fost cuprins de o emotie foarte puternica. S-a uitat la mine mi-a intins mana si mi-a spus numele ei, atat de frumos, atat de simplu, atat de minunat.
Vocea mea tremura, nu stiam ce sa spun, bataiile inimii cresteau cu fiecare secunda in care o priveam, in clipa aia am uitat de durere si de fosta mea prietena care mi-a provocat numai suferinta. Totusi in aceea zi nu ne-am spus prea multe, iar ea a plecat pur si simplu, tot ce am apucat sa fac a fost sa-i iau numarul de telefon si facebook-ul.
A venit ziua de duminica, era aproape 18:00, eu eram la gara pregatit sa ma urc in tren sa ma intorc in orasul unde m-am nascut si am crescut, adica in Busteni. Timpul trecea foarte greu, iar eu nu puteam sa-mi iau gandul de la ea. Imi era foarte teama sa ii scriu, imi era teama ca imi fac sperante degeaba si sufar cum am suferit dupa fosta mea.
Intr-un final, trece ziua de duminica, luni nu trecea o secunda in care sa nu ma gandesc la ea, ma ganeam ce pot sa fac, cum sa fac sa o bag inseama, eram atat de speriat. Atunci s-a intamplat, am primit un mesaj, parca am presimtit ca era de la ea, aveam inima in gat si incepusem sa tremur usor de fericire. Am incepuut sa vorbim, era atat de perfect, cand vorbeam cu ea timpul trecea asa de repede. A trecut o zi, a trecut a doua zi, in a treia zi s-a intaplat ceva magic, mi-a trimis o poza cu o foaie pe care scria ceva ce nu credeam ca o sa se intample vreodata. Pe acea foaie imi spunea ce simte pentru mine, imi spunea cum s-a indragostit de mine, chiar daca asta s-a intamplat intr-un timp atat de scurt si chiar daca asta s-a intamplat virtual. Eram atatde fericit, era singura persoana care a reusit sa ma faca sa uit de suferinta.
Am continuat sa vorbim, iar timpul trecea atat de repede. A trecut o saptamana, weekend-ul se apropia si intr-un final a venit si ziua de vineri. Am ajuns acasa de la liceu, mi-am facut repede bagajul si am plecat catre gara, eram mai fericit ca niciodata. Timpul trecea, eu asteptam trenul, eram atat de fericit incat nici gerul de afara nu puteam sa il simt. Intorc capul in stanga, privesc in zare si vad ca usor, usor incepe sa se vada trenul. Ajuns in gara m-am urcat imediat in el, mi-am gasit loc si am asteptat sa plece. In fine gata cu atatea detalii. Am ajuns la Bucuresti, am coborat din tren si ma indreptam catre Basarab, am urcat, iar acolo am vaazut-o pe ea, era atat de fericita sa ma vada, si eu eram la fel dar eram foarte speriat. Ea o fata directa, eu mai timid, cam complicata ecuatia asta. M-am dus si am luat-o in brate, si cu inima in gat mi-am facut curaj si am sarutat-o.
Din clipa aia am tinut-o in brate tot drumul si nu voiam sa o las sa plece. Era cel mai perfect moment din viata mea.
Cam atat pentru astazi o sa continui povestea maine, povestea care va urma sa ia o intorsatura foarte urata, genul de poveste care nu are un final prea fericit.
